Odata cu aparitia si diversificarea imprumutului ca modalitate de obtinere a unui capital, a aparut si nevoia creditorilor de a obtine unele garantii pentru a se asigura ca creditul dat va fi returnat impreuna cu accesoriile sale, adica cu eventualele dobanzi.
Astfel, riscul pe care un creditor si-l asuma imprumutand debitorii este ceva mai mic deoarece, in cazul imposibilitatii celor din urma de a plati creditul, exista si alte persoane, care sunt numite in mod uzual giranti, si care si-au asumat plata acestuia tocmai in astfel de cazuri.
In acest articol vei afla cateva detalii semnificative despre giranti si despre institutia fideiusiunii, care guverneaza aceste obligatii izvorate din operatiunile economice generate de imprumuturi.
- 1. Girantul - definitie si tratament legal in Codul Civil
- 2. Cine poate fi girant in cazul unor contracte de imprumut?
1. Girantul - definitie si tratament legal in Codul Civil
Girantul este persoana care isi asuma o obligatie fata de un imprumutator care acorda un credit unei terte persoane, debitorul, de a plati sumele datorate la finalul perioadei contractuale in cazul in care cel care trebuia sa o faca nu respecta acest lucru.
Aceste relatii sunt de natura contractuala si sunt expres prevazute in Codul Civil, unde operatiunea este definita in articolul 2280. Denumirea contractului este de fideiusiune si provine din anticul drept roman, un argument in plus asupra vechimii acestei institutii aparute, poate, odata cu cea a imprumutului.
Fideiusiunea este, deci, un contract civil prin care fideiusorul (sau girantul) se angajeaza sa execute obligatiile asumate de catre un debitor - in cazul in care acesta nu o face - fata de creditorul acestuia. Bineinteles, ca orice intelegere, si aceasta poate fi contra unor beneficii sau prestata cu titlu gratuit.
A fi girantul unei persoane care a contractat un imprumut este o actiune care necesita o asumare in deplina cunostinta de cauza deoarece creditorul, in caz de neplata a creditului de catre debitor, poate urmari bunurile si veniturile celui care a garantat inclusiv prin executare silita.
Desigur, dupa ce plateste datoriile debitorului catre creditor, girantul sau fideiusorul poate cere contravaloarea acestora de la cel pe care l-a garantat si chiar poate incepe urmarirea acestora prin executarea silita la randul sau.
Avand astfel de consecinte, care, in functie de valoare creditului, pot fi destul de serioase asupra patrimoniului celor implicati, fideiusiunea nu poate fi valabila decat prin incheierea ei in forma scrisa, fie doar intre parti, fie in fata notarului care poate autentifica actul. In caz contrar, simpla intelegere verbala pentru a deveni girantul cuiva este nula din punct de vedere juridic.
2. Cine poate fi girant in cazul unor contracte de imprumut?
In ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea actiona ca girant al unui debitor in cadrul unui contract de imprumut, Codul Civil stipuleaza ca aceasta trebuie sa fie capabila de a-si asuma obligatii si sa detina in Romania bunuri sau fonduri suficiente pentru a acoperi creanta. De asemenea, este obligatoriu ca domiciliul sau sa se afle pe teritoriul tarii. Oricare dintre aceste condtii nu ar fi indeplinita, este necesara prezentarea altui fideiusor.
Totusi, exista si o exceptie, in sensul in care creditorul cere expres, la acordarea imprumutului, ca o anumita persoana sa fie girant sau fideiusor.
La randul lui, fideiusorul sau girantul are dreptul de a cere creditorului sa isi acopere sumele datorate prin urmarirea sau executarea bunurilor celui caruia i-a imprumutat, adica debitorului principal. Aceasta cerere se poate face in mod valid doar daca nu s-a renuntat la acest beneficiu in mod clar, prin contractul initial. In Codul Civil, acest drept poarta denumirea de beneficiu de discutiune.
Daca contractul de fideiusiune isi produce efectele, adica daca girantul ajunge in situatia de a plati datoria in numele debitorului, fideiusorul are, ulterior, dreptul de a-i cere acestuia din urma restituirea sumelor, capitalului principal, dobanzilor si altor cheltuieli, si, in plus, chiar si daune-interese daca a suferit prejudicii rezultate din contract.
Dobanzile pe care fideiusorul le poate cere debitorului principal se aplica si sumelor de bani platite creditorului, chiar daca imprumutul sau intelegerea initiala nu prevedea producerea acestora.
Asadar, odata cu aflarea a ceea ce inseamna cuvantul “girant” si intelegerea drepturilor si obligatiilor care revin partilor unui contract de imprumut guvernat de fideiusiune, asumarea actiunii de a gira o persoana trebuie privita cu multa responsabilitate si bine cantarita. Acest lucru ajuta spre a nu produce apoi efecte nedorite si angrenarea in situatii care pot avea implicatii juridice si pecuniare.
Surse foto: Shutterstock.com
